In Martie anul acesta am inceput sa mergem intr-un cartier cu rromi intr-unul din satele de langa Medias. Aveam pe inima dorinta sa incepem din nou lucrarea cu copiii care a avut loc acolo cu ceva timp in urma dar momentan nu mai exista. Inca de la inceput am fost entuziasmati sa vedem deschiderea copiilor. Ei veneau la noi, ne imbratisau si plini de curiozitate ne puneau tot felul de intrebari. In scurt timp am dezvoltat relatii de prietenie cu ei si familiile lor prin programele pentru copii pe care le faceam. De doua ori pe saptamana, ne adunam impreuna cu copiii si urcam pe un deal sa ne jucam fotbal, sa le spunem povestioare despre Isus si sa cantam. Doua cuvinte care descriu aceasta perioada in lucrare sunt: jucaus si bucurie.

Odata cu venirea verii, am devenit tot mai preocupati de copiii analfabeti din zona. Cum se poate sa ai varsta de 9 ani si sa fii inca in clasa intai? Dumnezeu a inceput sa deschida usi si am pornit o scoala de vara intr-o clasa din scoala locala. Impreuna cu 20 de copii rromi, am inceput lunga aventura in a invata sa scrie si sa citeasca.

Cand vara s-a transformat in toamna si scoala a reinceput, am simtit ca Dumnezeu ne calauzeste sa continuam proiectul de alfabetizare. Directorul scolii ne-a primit cu bratele deschise si a pus proiectului nostru numele: “scoala dupa scoala”. Momentan continuam sa ne intalnim de doua ori pe saptamana sa mancam, sa ne jucam si sa facem temele impreuna.

Nu cunosc un lucru mai frumos decat fetele zambitoare ale acestor copii. Pot sa vad cat de mult le place sa vina la scoala sau entuziasmul lor cand invata sa scrie cifra 5. In acelasi timp, stiu ca de multe ori ei aleg sa stea acasa, sa munceasca sau sa aiba grija de membrii mai mici din familiile lor. De aceea, de fiecare data cand ne intalnim, ii incurajam sa vina la scoala sa inteleaga frumusetea invatarii.

Putem vedea cum, putin cate putin, Dumnezeu lucreaza in acesti copii. Unul dintre baieti, cu varsta de 13 ani, ne tot spunea “nu pot sa fac asta” de fiecare data cand le predam o litera noua. Am stat langa el si i-am explicat totul cu rabdare, din nou si din nou. Acum el creste in increderea de sine si vine plin de mandrie sa ne arate frumosul lui scris de mana. Ne rugam intotdeauna la sfarsitul programului. De multe ori il auzim pe el sau pe alti copii rugandu-se: “Doamne, iti multumesc ca m-ai invatat sa scriu aceasta litera noua.”

In anul 2012 ne dorim sa continuam sa investim in acesti copii si familiile lor. Atunci cand ii vizitam acasa, impartasim povara lor si ne rugam impreuna cu ei. Este timpul ca acesti oameni sa-L primeasca pe Dumnezeu ca si Tata si ca si Cel care poarta de grija.

Echipa Seleuș, TPM Mediaș